Experiența dramatică a frontului
Considerat de contemporanii săi ca fiind „unul dintre cei mai talentați gazetari, nu numai din Iași, ci din întreaga țară”, Adolf Steuerman-Rodion (1872-1918) a rămas în memoria culturală românească prin numeroasele creații literare și jurnalistice.
Născut într-o familie de negustori evrei din Iași, la 30 noiembrie 1872, Adolf Steuerman sau Steuermann, cunoscut ca publicist sub pseudonimul de Rodion, povestește în însemnările sale de campanie, intitulate Cărțile băiatului meu, scrise la Tescani, în februarie 1918, și publicate postum de soția sa, Angela Schwarzfeld, despre perioada copilăriei plină de tristețe: „Începând din acea epocă plină de temeri, de griji, de tristețe, n-am mai văzut o zi, un ceas de veselie în casă. Cu deosebire, tata nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată ceea ce se cheamă vesel, printre noi copiii.”
Medic de profesie, dar totodată și publicist „germanofil”, Adolf Steuerman-Rodion a participat la marea conflagrație din 1914-1918, ca doctor militar, dar și fidel reporter de război. Mobilizat pe Valea Cașinului în „clipa chemării naționale” – 15 august 1916 – medicul-publicist s-a remarcat printr-o atitudine exemplară, participând la întreaga campanie românească, până la retragerea armatei în Moldova.
După demobilizare, în iunie 1918, Rodion (pseudonimul sub care Steuerman publica frecvent) și-a reluat colaborările la jurnalele germanofile „Opinia”, „Lumina”, „Scena”, în special, publicând însemnări și amintiri de campanie în rubricile „Scrisori din Iași” și „Oameni și lucruri”, dar semna, de asemenea, și rubricile „Struna zilei”, „Mici polemici”. Încă din perioada neutralității Rodion începuse în jurnalul germanofil – Seara - prima serie de Scrisori din Iași, în care dezbătea chestiunile la ordinea zilei, fie social-politice, economice, dar și etnice, rubrică ce a reapărut, ulterior, după război, în jurnalul Lumina, condus de Constantin Stere.
Puternic afectat de experiențele dramatice trăite pe front, dar și de nedreptățile etnice cu care s-a confruntat (problema naturalizării evreilor, a antisemitismului, cea a medicilor evrei în armată, care erau inegal tratați și retribuiți, sau cu cea a expulzării soldaților evrei din armată), maiorul Adolf Steuerman și-a pus capăt zilelor pe 21 septembrie 1918. Steuerman-Rodion a rămas în istoria presei și a culturii românești ca reprezentând imaginea intelectualului evreu, confruntat cu numeroase probleme etnice, ce se manifestau în România în primele decenii al secolului XX.
Opera sa: Autori Români. I Antologie. II Crestomație. Bucăți alese din scriitorii veacului XVIII și XIX. Schițe biografice și critice (1893), Sărăcie, versuri (1897), O toamnă la Paris, proză și versuri (1897), Reflecții asupra unui nou tratament al cancerului epitelial - teza de doctorat (1898), Lirice, versuri (1898), Ele (1901), Spini, versuri (1915), Scrisori din Iași (1915/1918), Oameni și lucruri (1918), Frontul Roșu (1920), Frontul vesel (1920), Cărțile băiatului meu. Autobiografie (1924), În depărtări...Din tragediile vieții. Din tainele vieții. Glosse. Mărimi dispărute (1936) ș.a.
(Irina Spirescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu