Medicul-jurnalist Adolf Steuerman-Rodion

 Experiența dramatică a frontului

Considerat de contemporanii săi ca fiind „unul dintre cei mai talentați gazetari, nu numai din Iași, ci din întreaga țară”, Adolf Steuerman-Rodion (1872-1918) a rămas în memoria culturală românească prin numeroasele creații literare și jurnalistice. 

Născut într-o familie de negustori evrei din Iași, la 30 noiembrie 1872, Adolf Steuerman sau Steuermann, cunoscut ca publicist sub pseudonimul de Rodion, povestește în însemnările sale de campanie, intitulate Cărțile băiatului meu, scrise la Tescani, în februarie 1918, și publicate postum de soția sa, Angela Schwarzfeld, despre perioada copilăriei plină de tristețe: „Începând din acea epocă plină de temeri, de griji, de tristețe, n-am mai văzut o zi, un ceas de veselie în casă. Cu deosebire, tata nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată ceea ce se cheamă vesel, printre noi copiii.”

Medic de profesie, dar totodată și publicist „germanofil”, Adolf Steuerman-Rodion a participat la marea conflagrație din 1914-1918, ca doctor militar, dar și fidel reporter de război. Mobilizat pe Valea Cașinului în „clipa chemării naționale” – 15 august 1916 – medicul-publicist s-a remarcat printr-o atitudine exemplară, participând la întreaga campanie românească, până la retragerea armatei în Moldova. 

După demobilizare, în iunie 1918, Rodion (pseudonimul sub care Steuerman publica frecvent) și-a reluat colaborările la jurnalele germanofile „Opinia”, „Lumina”, „Scena”, în special, publicând însemnări și amintiri de campanie în rubricile „Scrisori din Iași” și „Oameni și lucruri”, dar semna, de asemenea, și rubricile „Struna zilei”, „Mici polemici”. Încă din perioada neutralității Rodion începuse în jurnalul germanofil – Seara - prima serie de Scrisori din Iași, în care dezbătea chestiunile la ordinea zilei, fie social-politice, economice, dar și etnice, rubrică ce a reapărut, ulterior, după război, în jurnalul Lumina, condus de Constantin Stere.

Puternic afectat de experiențele dramatice trăite pe front, dar și de nedreptățile etnice cu care s-a confruntat (problema naturalizării evreilor, a antisemitismului, cea a medicilor evrei în armată, care erau inegal tratați și retribuiți, sau cu cea a expulzării soldaților evrei din armată), maiorul Adolf Steuerman și-a pus capăt zilelor pe 21 septembrie 1918. Steuerman-Rodion a rămas în istoria presei și a culturii românești ca reprezentând imaginea intelectualului evreu, confruntat cu numeroase probleme etnice, ce se manifestau în România în primele decenii al secolului XX. 

Opera sa: Autori Români. I Antologie. II Crestomație. Bucăți alese din scriitorii veacului XVIII și XIX. Schițe biografice și critice (1893), Sărăcie, versuri (1897), O toamnă la Paris, proză și versuri (1897), Reflecții asupra unui nou tratament al cancerului epitelial - teza de doctorat (1898), Lirice, versuri (1898), Ele (1901), Spini, versuri (1915), Scrisori din Iași (1915/1918), Oameni și lucruri (1918), Frontul Roșu (1920), Frontul vesel (1920), Cărțile băiatului meu. Autobiografie (1924), În depărtări...Din tragediile vieții. Din tainele vieții. Glosse. Mărimi dispărute (1936) ș.a.

(Irina Spirescu)

sursa

Amazing stories, amazing life! - Estera Sava

    „Then my father went to war in 1916 [Ed. note: the year when Romania joined World War I] and he caught the typhus. Poor him, he suffered so much! I hadn’t been born yet, but my mother told me where he got the disease – it was somewhere around Targu Ocna or Onesti, there’s another place there, but I forgot its name. This man in his company was from Valea Rea, my mother’s place, and he came home one night, as there were only some 20 kilometers to go, he dropped by my mother’s and told her: ‘Your man has the typhus and he’s lying in a ditch. And there’s a lieutenant there, a pig from Oltenia, who was kicking him with his boot and asking him «Hey, jidane [Romanian slang for Jew], you’re playing tricks with me? Pretending you’re sick?» So you must hurry, because, if you don’t, you’ll lose him.’ At that time, in 1916, the place was filled with Russians, who had got as far as… I don’t know; here, in Wallachia, there were the Germans! 

     My mother took one of her brothers, went to my father’s company, and found him there. He was sick indeed. My mother was beautiful, extremely beautiful! When they took my father to the infirmary, they removed his personal effects; a picture of my mother was among them, in his pocket. When my mother came in through the gate of that place, the lieutenant was sitting at a table; he immediately pulled the drawer. She got closer and she said ‘I am the wife of Oisie Rosenberg’. The man took out the picture and asked ‘Is this you?’ – ‘Yes, this is me.’ He got a little nervous because he realized someone had told her what was happening and made her come. He told her something and he quickly called for a sentry to escort her to where my father was. She wasn’t supposed to get anywhere near that room. So she spoke with the medical orderly and with the doctor, she arranged for a woman to bring my father milk and to take care of him, because the place was 20 kilometers away from Valea Rea [she couldn’t go there all the time]. 

    When she came for the second time, she had to sleep over. The lieutenant asked her ‘Where are you going to sleep tonight?’ – ‘I don’t know where I’ll sleep, I’ll look around, ask these people.’ He said ‘I’ll let you use my room’ – ‘Why would you let me have your room? I’ll go sleep somewhere else.’ – ‘It’s all right, I’ll go sleep in a comrade’s quarters.’ However, during the night, he came to her! But he was a gentleman. My mother saw the door open and jumped off the bed. Back then, doors didn’t have lockers. And the lieutenant told her ‘Relax, I’m only here to check if you’re satisfied with the accommodation.’ My mother kept coming there. At some point, they allowed my father to come to the window. The first time he saw her from there, he didn’t recognize her! But my mother didn’t recognize him either, because he had a beard and he was sick! So when he came to the window, not knowing who the woman was, he reached out for her, but my mother stepped back. She then spoke with the doctor again and they shaved my father and got him cleaned up. Anyway, it was because of the typhus that my father returned home weakened and with many missing teeth. When he started to feel better, my mother would go and chat with him. But, in any case, my father didn’t have an easy time during the war.”

Other stories from Estera's life here. 

Evreii din Bacău în opera scriitoarei Georgeta Mircea Cancicov

"Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, (de la acea vreme) îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau."

Linkul catre articol aici. 

It's a post about jewish people from Bacau in a book of Georgeta Mircea Cancicov. 

Din "Monografia comunei Lucăceşti" (IV)

                                                                 Cap. IX

                                        8. Descrierea ferăseilor de apă de pe Valea Tazlăului

     Pe această vale pe o întindere de 20 chilometri sunt un număr de (10) zece ferăsăe de apă. În cătunul Chilii sunt următoarele feresae de apă:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
        4. Mica fabrică de cherestea a evreului Iancovici din Moineşti, instalată pe locul arendat de la diverşi locuitori din satul Tazlău, fasonează mai mult cherestea de fag, care o cumpără, dela rezeşi de pe Valea Tazlăului. pag.93

                                        11. Fabricile de gaz din cătunul Găzării-Gârlele

       În cătunul Găzării - Gârlele mai sunt un număr de opt (şapte sunt prezentate în carte) fabrici de gaz, care se alimentează cu păcură dela locuitorii din satul Tazlău această comună, cum şi dela schela Câmpeni şi Solonţ.
       1. O fabrică mare a unei societăţi engleze numită "Danube" of Romania cu firma "Molda-Nafta" care  a lucrat vreo 3 ani, astăzi este închisă, nu se lucrează, fără a fi desfiinţată, nu se ştie din ce cauză, fie că societatea nu are capital suficient, fie că nu are producţiune de petrol în de ajuns având numai câteva sonde în satele Tazlău şi Solonţ.
     2. O fabrică mai mică a Evreului Natan Zilberman
     3. O fabrică a Evreului Manaşe Haimzon
     4. O fabrică  a Evreului Burah Schefler
     5. O fabrică a Evreului Alichi Leibu
     6. O fabrică a fraţilor Herman şi Simon Berenştain
     7. O fabrică a Evreului Altar Schvartz
   Fabricile mici notate aci se alimentează cu păcură dela locuitorii din satul Tazlău, această comună, dela Schelele Câmpeni şi Tescani şi din jud. Prahova.
         Toate aceste fabrici notate aci sunt instalate pe capetele moşiei rezeşilor din satul Valea Arinilor din această comună, şi rafinează din păcură, toate produsele care le extrag şi fabricile mari. pag.95-96

                                                           14. Comerciul
 
  În comuna Lucăceşti sunt 12 comercianţi cârciumari din cari 10 români şi 2 evrei.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
     2. În cătunul Tazlău 2 cârciumi: Panaite Dârlău şi evreul Iţic Berman
----------------------------------------------------------------------------------------------------
     4. În cătunul Gârlele - Găzării sunt 3 cârciumi, anume: Ion Ţiţei, Vasile Catana şi evreul Leon Copel.

      În cătunul Găzăriele, care este un mic târg, sunt mai mulţi comercianţi, cari vând tot felul de mărfuri, ca : cereale, băcănii şi diferite mărunţişuri.
      Mai sunt şi 3 măcelari din care 2 români (ţigani) şi un evreu. Brutărie este una singură în cătunul Găzării şi una în Lucăceşti. Celelalte cătune din comună sunt alimentate cu pâine aproape zilnic de către brutăriile evreeşti din târgul Moineşti, cari aduc pâinea necesară.   pag.96  

                                             
                                             Cap. XII Conştiinţa naţională

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
       În războiul cel mare din 1916-1919 pentru întregirea neamului, a murit (din această comună) un număr de 69 soldaţi şi 34 dispăruţi.
      Din "Tabloul de Eroii Neamului din Comuna Lucăceşti. jud. Bacău, morţi pentru apărarea Patriei şi întregirea Neamului Românesc, în războiul cel mare din anii 1916-1919":
                Iţic Iancu - Corpul  sau Regimentul 27 Infanterie
                                - soldat
                                - conting. 1909,
                                - data morţei 23 aug. 1917
                                - Locul unde a murit luptând - Sp Caşin
                                - cauza morţei - obuz
              Leibovici Zizu (Zisu)  - Corpul  sau Regimentul 27 Infanterie
                                - soldat
                                - conting. 1915,
                                - data morţei 11 mart. 1917
                                - Locul unde a murit luptând - Sp Cuza Vodă
                                - cauza morţei - obuz
               Goldştein David  - Corpul  sau Regimentul 67 Infanterie
                                - soldat
                                - Locul unde a murit - mort în spitalul Piatra Neamţ
                               
                         
partea I - aici

partea a II a - aici

partea a III a - aici

Din "Monografia comunei Lucăceşti" (III)

Cap. VI

                                                  1. Higiena şi asistenţa publică

   "De vreo doi ani s-a înfiinţat în această comună, în cătunul Găzăriele, un dispensar, unde funcţionează un medic, care domiciliază în comuna Comăneşti, la 9 kilometri depărtare şi care vine la dispensar odată pe săptămână, Joia, iar în permanenţă este o moaşă la dispensar.

      Tot de doi ani s-a aprobat şi o farmacie comunală şi tot în cătunul Găzăriele, deşi reşedinţa comunei este în satul Lucăceşti, unde este Primăria Comunei, Ocolul Silvic, etc., de asemenea şi postul de jandarmi este tot în cătunul Găzării, astfel că s-a favorizat evreii cari sunt în majoritate în acest cătun, lucru inexplicabil." pag.67

Cap. VII

                                                  1. Traiul sătenilor

i) Îmbrăcămintea

           "Bărbaţii aproape în general în afară de preoţi cari au uniforme speciale şi de învăţători şi funcţionari comunali, toţi întrebuinţează portul naţional local, care se compune din sucmane de lână, majoritate lucrate în casă, cojoace şi bonzi de piei de oaie, lucrate de cojocari, meseriaşi români şi evrei. Femeile o parte din ele mai păstrează portul naţional local, care se compune din ţeseturi de lână pentru fuste şi catrinţe şi din pânză de bumbac şi de cânepă, parte din ele brodate la guler şi piept cum şi la mâneci. Majoritatea însă atât bărbaţi cât şi femei a împrumutat portul nemţesc-jidovesc dela evreii cu cari sunt în contact, fiind în apropiere de târgul Moineşti care este copleşit de evrei, dela cari cumpără manufacturile pentru îmbrăcămintea necesară, imitând luxul ce văd la Evrei şi cheltuind pentru cusut mai mult decât costă faţa, aceasta o fac satele din imediata apropiere de târg."  pag. 69

j) Hrana

"....... se mănâncă carne de paseri, de oaie şi de vite ce se taie la căsăpii....  Casapii atât din Tg. Moineşti cât şi din cătunul Găzăriele sunt Evrei şi ţigani.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pâinea se aduce pe la cârciumarii din comună de către brutarii evrei din târgul Moineşti.

Sunt astăzi 2 brutării, una românească în satul Lucăceşti şi una evreiască din cătunul Găzării. pag.70 

partea I - aici

partea a II a - aici

Din "Monografia comunei Lucăceşti" (II)

                                                     "1.Proprietatea foncieră
2. Tot de la Casa Rurală din comuna Lucăceşti, trupurile numite: Corbu, Cucurigu, cu 594 hectare, Topliţa, valea Ursului, cu 162 ha. Aceste terenuri sunt acoperite cu pădure, brad şi fag în majoritate. Terenurile de la No.2, sunt de provenienţă răzăşească, din trupurile celor 7 bâtrâni de care se vorbeşte aci, la mica proprietate, trecute prin vânzare în proprietatea bătrânului boer Zaharachi Moldoveanu; acesta neavând urmaşi direcţi a trecut această proprietate fratelui său Lascarachi Moldoveanu, care prin Hotârnicie şi prin licitaţie benevolă a vândut-o prin Trib. Bacău evreului împământenit Iosif Theiler, iar acesta a trecut-o Casei Rurale. "   pag.72

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
                                                  2. Proprietatea mică
" Între proprietatea Tazlău, fostă a prinţului Shomburg şi trupul de moşie Corbu-Cucurigu din Chilii se află mica proprietate răzăşească "Tazlăul" în întindere 2355 stj gospod. şi 4 palme lăţime. Din acestea 1364 hectare, a fost înstrăinată de o parte de răzeşi cumpărătorului Zaharache Moldovanu, care l-a vândut evreului Iosif Theiler, iar acesta casei Rurale, care desfiinţându-se  a trecut la Stat." pag.75

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Locuitorii din satul Găzării sunt în majoritate Evrei şi câţiva papistaşi". pag. 78

partea I aici.

Din "Monografia comunei Lucăceşti" (I)

"Monografia comunei Lucăceşti" a fost scrisă de către preotul Alexandru Antohi şi publicată în 1939.

Lucăceştiul a fost o comună apropiată de Moineşti, iar acum este un cartier al Moineştiului.

Din aceasta vom reda fragmentele referitoare la evrei. 

Se păstrează exprimarea din carte.

"Cătunul Gârlele sau Găzăriele s'au luat denumirea dela gârla abătută din apa Tazlăului, care trece prin acel cătun dela un capăt la celalt, servind ca forţă motrice: morilor şi fabricelor de gaz aflătoare în acest cătun. Acest cătun nu are o vechime mai mare de 70-80 ani (la 1938) la început erau numai câteva mori a rezeşilor din satul Valea Arinilor şi o singură fabrică de gaz a evreului împământenit Iosef Teiler, astăzi desfiinţată de mult timp.

Acest cătun formează azi un mic târguşor comercial având o populaţie de 572 (suflete) locuitori din care un număr de 212 evrei, restul români şi câţiva unguri adăpostţi pe la morile rezeşilor." - pag.22

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Râpa Selăşele situată la capătul satului Lucăceşti, pe partea stângă a râului Tazlău. Este însemnată pentru piatră bună, pentru trepte la case pentru trotuaruri la oraşe care se vinde de stat prin Ocolul Silvic Lucăceşti cu metrul cub pentru necesităţile târgului Moineşti şi a evreilor cari obicinuesc a pune deasupra mormintelor câte o piatră mare, cât să acopere întreg mormântul, cum şi alta la cap pentru inscripţia mortului". - pag.30

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În anul 1936 şi 1937, după cum rezultă dintr-un tabel de la pagina 32, erau: 

Capi de familie bărbaţi femei - Găzăriele 62; Tazlău cu Chilii 1; total 63 

                                 suflete - Găzăriele 212; Tazlău cu Chilii 5; total 217  

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Evreii din cătunul Găzăriele au casă de rugăciuni în cătun, iar cimitir nu au, şi îngroapă morţii lor în cimitirul evreesc din Târgul Moineşti." pag.33

Va urma....

Eroi evrei din Moineşti şi din împrejurimi căzuţi în războaie

     În cimitirul evreiesc sunt câteva monumente ale luptătorilor din războiul de independenţă de la 1877, printre care şi al lui Herman Leonti, rudă  a scriitorului Alexandru Sever.

Această fotografie este primită de la Viorel Florin Costea.
Adăugăm şi Iancu Leizerovici aşa cum reiese din povestea lui Alron Avraham, pe care o puteti citi mai jos.


În cel de-al doilea război mondial:

Despre Iancu Solomon şi Iosif Grinberg, Solomon Shapira scrie:

Un erou al Israelului cu bunic care a luptat în primul război mondial pentru România.

Zihronam Lebraha!

!זיכרונם לברכה

Fie-le memoria binecuvântată! 

    

Cu ocazia zilei de 1 Decembrie 2015, Ziua Naţională a României, Fundaţia Leolam  a depus o coroană de flori la Monumentul eroilor din Moineşti, (ridicat în 1908) pentru toţi eroii care au luptat în războaie. 

Completare din "Monografia comunei Lucăceşti" a fost scrisă de către preotul Alexandru Antohi şi publicată în 1939.

                                              

                                                          Cap. XII Conştiinţa naţională

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
       În războiul cel mare din 1916-1919 pentru întregirea neamului, a murit (din această comună) un număr de 69 soldaţi şi 34 dispăruţi.
      Din "Tabloul de Eroii Neamului din Comuna Lucăceşti. jud. Bacău, morţi pentru apărarea Patriei şi întregirea Neamului Românesc, în războiul cel mare din anii 1916-1919":
                Iţic Iancu - Corpul  sau Regimentul 27 Infanterie
                                - soldat
                                - conting. 1909,
                                - data morţei 23 aug. 1917
                                - Locul unde a murit luptând - Sp Caşin
                                - cauza morţei - obuz
              Leibovici Zizu (Zisu)  - Corpul  sau Regimentul 27 Infanterie
                                - soldat
                                - conting. 1915,
                                - data morţei 11 mart. 1917
                                - Locul unde a murit luptând - Sp Cuza Vodă
                                - cauza morţei - obuz
               Goldştein David  - Corpul  sau Regimentul 67 Infanterie
                                - soldat
                                - Locul unde a murit - mort în spitalul Piatra Neamţ

Un articol scris de Lya Benjamin: "Evreii în Războiul de Întregire:

http://baabel.suprapus.ro/2016/07/evreii-razboiul-de-intregire/

Lucăceşti - Măgireşti 1924-1925

Lucăceşti

Comună rurală, 4 sate: Gârlile Găzăriei, Lucăceşti, Tazlăul de Sus, Valea Arinilor, 1 cătun – Bolătău, Plasa Comăneşti, locuitori 3580

47 km de Bacău, 2 km gară Moineşti

Primar: Todor T. Gh. – Notar: Toma V. Dimitrie

Învăţători: Făiniţă I., Măgirescu D-trie, Purdel Gh., Virgil D-triu

Învăţătoare: Comănescu Sofia, Dârlău Catolina, Făiniţă Ecaterina

Preoţi Parohi: Antochi Alex., Cojan D-trie, Arhip Costache

Băcani – Berman I., Grunberg B., Grunberg Mendel, Grunberg Ş., Herşcovici I., Kopel I. Marcu L., Moise Gr., Polack S, Rotenstein H., Şmil L, Ţaţăi L.;  

Bănci – „Speranţa” capital 150.000 lei, preşedinte preot Al. Antochi

Brutari- Marcu L, Schwartz H.,

Butoaie (fabrici): „Steaua Română”, Soc. An

Cârciumari – Berman I., Ciobanu N., Copel I.L., Dârlău D., Dârlău P.,  Dârlău V. Gh., Ionescu Al., Ionescu T., Lăcătuşu D, Marcu L., Marcghiz L., Moise Gr., Moţei N. I. D., Moţei P., Painopol Gh., Radu Nec., Rotenstein H, Ţăţăi I, Zota Neagu.

Cereale (comercianţi): Grunberg B., Grunberg Mendel, Herşcovici I, Nusam B., Polack S, Rotenstein H., Şmil L,

Ferăstraie: Apărăloaie A., Belciu Gr. C., Berdilă Ion, Clipă Gh., Dumitriu Gh., Jalbă Nec., Polak Marcu,

Măcelari: Grunberg Aron, Grunberg M.

Mori de apă: Beita I, Ciupală V., Diac A., Ferenţ Ant., Herşcovici M., Laslău I., Levensohn Ş, Şaraga Marcu;

Petrol (fabr.): Fraţii Bernstein, Frişof M., Haimsohn M., Leibu A., Leibu Avram, Schefler B. S., Schwartz Alter, Zilberman N.   

Măgireşti

Comună rurală, 5 sate: Măgireşti, Prăjeşti, Stăneşti, Şesuri, Tazlăul de jos, Valea Arinilor, 1 cătun – Şesuri, Plasa Comăneşti, locuitori 12.672

43 km de Bacău, 8 km gară Moineşti

Primar: Chiriac N. – Notar: Făiniţă Th.

Învăţător, Dirig.: Făiniţă Gh.,

Preot paroh: Cojan Ion

Bănci – Banca Populară Albina, capital 46.601,20 lei, preşedinte preot Cojan Ion

Cârciumari – Bejan N., Catana Th., Chira N., Dârlău Gh., I., Maftei En. I., Nistoreanu C., Stoian N.;   

Fierari: Dudui V.

Lemnari: Matei Ion

Petrol (fabr.): Solomon B., Solomon M.,

Proprietari de moşii: fraţii Crupenschi (300ha), Străjescu V. , colonel, (206 ha)

 

 

din Anuarul “Socec” al României – Mari

        1924-1925

sursa

Despre evreii din localitatea Tescani, judeţul Bacău

   Din cartea "Tescani, comuna Bereşti-Tazlău, judeţul Bacău - file de monografie" scrisă de Ioan Cozma

      Între anii 1892 şi 1894, numai în satul Tescani existau 217 capi de familie cu 678 locuitori, în satul Sârbi 55 capi de familie cu 241 suflete. Structura populaţiei  în cele două sate, se prezenta in felul următor:  615 români, 255 unguri, 49 israeliţi; pe meserii figurau in evidenţele satului Tescani: 377 agricultori, 45  meseriaşi, 8 industriaşi, 10 comercianţi, 20 profesii libere (croitori, cizmari, rotari etc.), 50 muncitori (considerati îndeosebi cei care lucrau la gropile de păcură şi fabrica de spirt, gatere) şi 35 servitori (nu numai de la Curte mai existau servitori la preot, la unii evrei etc.).

------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 

       De altfel, Constantin Rosetti-Tescanu mai figura cu 676 ha în Anuarul Româniel pentru Comerţ, Industrie, Meserii şi Agricultură din anul 1929. Tot din acest anuar mai aflăm următoarele: - la Tescani funcţiona deja o „mică" industrie  formată din:

- gatere cu proprietari Rosetti Constantin şi comp.;

- mori şi fabrica de spirt cu acelaşi proprietar;

- fabrica de cărămidă, proprietar Grigoraş V. Constantin;

- brutărie, proprietar Rozental M.;

      Mai funcţionau: Banca Populară „Frăţia", Cooperativa de Consum „Plugul" şi Societatea de Cultură „Mihail Eminescu";  băcănii, cârciumi, cam tot atâtea câte funcţionează şi astăzi, în jur de 10. Anuarul menţionează şi numărul mare de meseriaşi din Tescani, cum ar cismari, tâmplari, fierari, rotari care, coroborat cu activităţile industrial-agricole ce se desfăşurau aici, ne relevă existenţa unui sat mare, cu oameni gospodari, în care proprietatea privată (şi cu aport de capital străin) incepuse să se dezvolte.

 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

      Despre existenţa şi a unei instalaţii de rafinare a petrolului la Tescani se menţionează in „Dicţionarul geografic al judeţului Bacău" din anul 1885, unde putem citi: „...in anul 1858 s-a infiinţat la Tescani, aproape de «târgul» de azi, o «găzărie» pentru un fel de rafinare a petrolului. Aceasta a fost infiinţată de nişte evrei din Galiţia (Polonia). Ei cumpărau ţiţei brut şi-l exportau după rafinare în Polonia, pentru iluminat".

------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 

        

       Primul medic care a avut în grijă sănătatea oamenilor din Tescani şi din comunele arondate a fost dr. Florian Mateescu, între anii 1914-1916 ajutat de sanitarul Ioan Lupu de moaşa Elena Panaitescu. Au urmat medicii:

- Ştefan Galan (1916-1919)

- Lucescu (1919-1920) 
- Şnirer (1920-1921)

- Elena Ariton (1921-1922)

- Pichenzohu (1922)

- Eisner (1928)

 - Isaiia Şapira (1928-1940)

- I. Brătuleanu (1940)

- Mihai Popescu (1941)

- Ioan Ştefanovici 1941-1943)

- Eugen Străjescu girant de la Măgireşti etc.

Despre evreii din Bereşti-Tazlău, judeţul Bacău

Din "Monografia istorică a satului Bereşti-Tazlău judeţul Bacău" scrisă de Ioan Cozma:

"În condica „Extracturile regularisirii anului 1831” Bereştii sunt menţionaţi cu 130 de gospodării în care locuiau:

-          80 biruici

-          15 oameni fără căpătâi (pălmaşi)

-          8 ruptaşi

-          3 mazili – boieri mai mici

-          1 jidov

-          2 preoţi

-          2 dascăli

-          9 bătrâni nevolnici

-          10 văduve"

 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"După Primul Război Mondial, pământul moştenit de C. Tisescu este cumpărat de evreul Moritz lonaş, din care o parte va fi expropriat in anul 1929." pag.36

------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 

"La recensământul din 1927 existau în sat: 4 băcănii, la: Kupferşmidt Moritz, Zingher Burah, Constantin Cojocaru şi Dumitru Ţimiraş.

Mori Ia: Moritz Ionaş, lângă Tazlău.

Agricultori: Moritz lonaş cu 160 ha arabil 50 ha de pădure. Acesta se stinge din viaţă in anul 1939 şi de administrarea pământului se ocupă in continuare său, Davidel Ionaş, avocat in Bacău, care până in anul 1948 ,,reuşeşte" să  vândă tot." pag.37

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

         MORITZ IONAŞ (1863-1940)
      În jurul anului 1900, evreul Moritz Ionaş cumpără de la Constantin C. Tisescu, urmaşul marelui proprietar C.Tisescu, decedat in anul 1871, moşia de 593 ha, care-i dădea un venit anual in jur de 12.000 lei (conform „Dictionarului geografic aI judeţului Bacău- din 1895).

           Acesta administrează moşia până la moarte, in preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Îi urmează pentru scurtă vreme Davidel Ionaş –Fiul, avocat in Bacău, care până în anul 1948 vinde tot şi pleacă in Israel.

      Ce a însemnat Moritz Ionaş pentru Bereşti-Taziău? Cam ce au însemnat evreii România interbelică. După cum se ştie, ţara noastră în această perioadă, din punct de vedere economic, a fost preponderent agrară, fiind o mare exportatoare de cereale, şi în comerţul cu grâne evreii au jucat un rol ce nu poate fi subestimat. Au beneficiat de ajutorul lui, în valorificarea produselor agricole, şi răzeşii locului…, şi nu numai ei. Şi cei cu pământ foarte puţin şi-au hrănit familiile muncind la evreu. Nu am auzit bătrâni ai satului să se plângă de comportamentul acestuia, ba dimpotrivă. Beneficiind indirect de politica protecţionistă activă de apărare a industriei naţionale, ei işi urmăreau scopurile, acelea de acumulare primitivă a capitalului pe care-l investeau in intreprinderi comerciale sau manufacturiere mai importante, susţinând in acelaşi timp şi cuceririle democratice ale ţării.

       Şi pentru a avea o imagine mai exactă despre ce insemnau arendaşii evrei in Moldova la inceput de secol XX, redăm in continuare dintr-o statistică din 1907:

- numărul arendaşilor evrei era de 472, dintr-un total de 3 332, alţi 2.417 fiind români şi 443 străini de alte etnii. Din totalul suprafeţelor arendate, de 2,3 milioane ha, arendaşii evrei deţineau 18,87%, cei români, iar  63,34%, iar altii străini 17,79%.

- După Războiul de Întregire, situaţia s-a schimbat prin adăugarea altor 500.000 evrei, cetăţeni austrieci, rnaghiari, ruşi sau bulgari, cărora, conform Dreptului Internaţional, statul român avea să le acorde cetătenia sa." pag.41

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    În anul şcolar 1886/1887 erau inscrişi 44 elevi născuţi intre anii 1872 şi 1876. Printre aceşti elevi găsim şi 6 copii de evrei care erau pe vremea aceea negustori sau proprietari de băcănii în sat, din familiile Leibu Şapşu, Caner şi Kaner. Am pomenit mai întâi aceste nume de evrei pentru că nu putem ascunde şi să nu evocăm rolul pe care aceştia l-au avut atât in ce priveşte dezvoltarea economică a satului prin facilitarea schimburilor comerciale, cât şi a rolului acestora ca factor de cultură şi civilizatie, cel puţin ca model." pag.58

Casă evreiască

Casa este în comuna Ardeoani.
Cei în vârstă povestesc că a fost a brutarului satului până la 1941, când au fost evacuaţi la Bacău.
Numele lui era Leibu (i se spunea Leibuşor). În curte avea brutăria şi avea o căruţă cu care transporta pâinea în sat pentru vânzare.
Magazinul era la stradă, unde după cum se vede în a doua fotografie este închisă intrarea.
Tot din povestiri am aflat că locuinţa nu are modificări faţă de atunci, iar acum nu este locuită.