"Târgule anost
Ce drag ne-ai fost
Şi ce sete ni-i
De vechi prietenii;
Dar Moineşti,
cu fluier duios îmi doineşti
din fragedă copilărie
pierdută prin vreo bălărie
din râpa ce se prăvale
trăgând şi trecutul la vale."
din poemul "Prin Moineşti spre Israel" al lui Abraham Klein
"Clain, a. (Klein, Abraham), n. 16 noiembrie 1907, la Moineşti, judeţul Bacău. Scriitor.
Viitorul medic şi literat s-a născut în familia Klein, copilărind în
cadrul comunităţii evreieşti moineştene, care i-a dat, între alţii, pe
Tristan Tzara, întemeietorul dadaismului, şi Pic G. Adrian, creatorul
realismului esenţialist în pictura europeană a secolului trecut. Îşi
începe studiile la Şcoala israeliano-română din târgul natal,
continuându-le apoi la Liceul “Ferdinand I” din Bacău, localitate în
care se mutase cu părinţii la vârsta de 12 ani. Preocupat de studiu,
descoperă poezia încă din copilărie, scriind versuri cu subiect iudaic
şi publicând primele poeme în ziarele evreieşti de limbă română ce
apăreau după Primul Război Mondial: Copilul evreu, Hasmona, Renaşterea noastră
ş.a. Pierderea tatălui la scurtă vreme după ce a devenit băcăuan,
precum şi evenimentele generate de prima conflagraţie i-au perturbat
şcolaritatea, luându-şi bacalaureatul în 1929. Deşi îşi uimise
profesorii şi colegii cu uşurinţa cu care-şi ticluia poeziile, se
îndreaptă spre Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, ale
cărei cursuri le finalizează în 1936. După obţinerea licenţei revine în
oraşul lui Bacovia, activând ca medic practician la un cabinet
particular, iar în intervalul 1944-1947, ca medic de circumscripţie în
cadrul Asigurărilor Sociale. Nu abandonează scrisul, intenţionează chiar
să scoată o revistă, dar intenţia de a cuceri lumea pe această cale
cade. Sfătuit de un scriitor din Capitală, renunţă doar la semnătura Dr.
A. Klein-Bacău, pe care o folosise până atunci, şi debutează editorial
sub numele A. Clain, publicând în acelaşi an două volume de poeme: Brazdele în lavă şi Oglinzile tăcerii
(Bucureşti, 1942). În vremurile tulburi de după 23 august 1944 se
gândeşte tot mai des la pământul făgăduinţei (Pământule ce m-ai chemat
cu degetul unei fantome / Tu m-ai orbit cu soare şi otrăvit cu miasme. /
Spre tine arcul inimii şi-a zvâcnit iureşul săgeţilor... / Te-am cerut
cu umilinţa psalmilor şi cu mânia profeţilor), înrâurit şi de lucrările
pe care le traduce. Până când se decide să facă Alia, transpune în limba
română Oraşul măcelarului de Haim-Nahman Bialik (Editura Bicurim, Bucureşti, 1945), Fabule de Eliezer Ştainberg (Atelierele Tipografice Lumina, Bacău, 1947) şi Cele 40 de zile de pe Musa Dugh
de Franz Werfel (Editura Forum, Bucureşti, 1948). Versiunea din idiş a
fabulelor cernăuţeanului vor atrage atenţia şi prietenia lui Tudor
Arghezi, din creaţia căruia va alcătui mai târziu o antologie, pe care o
va publica în noua patrie. Aici, ajunge în 1948, după ce mai întâi
trece prin lagărele de triere din Cipru şi îngrijeşte, în calitate de
medic, deportaţii de pe vapor. În Israel se adaptează repede, lucrând la
cabinete din Pardes Hana, Hedera, Ein-Şemer şi, din anul 1950, la Kuart
Halim Hifa, unde se va stabili definitiv. Se alătură, totodată,
scriitorilor israelieni de limba română, publicând creaţii originale şi
traduceri din Shalom Alehem, Natan Alterman, Max Brod, Evgheni
Evtuşenko, Leo Goldberg, Rudyard Kipling, Iţic Manger, I.L. Peretz,
Rainer Maria Rilke, Iacob Sternberg şi Abraham Şlonski în revistele Facla, Izvoare, Mişmar, Secolul XX, Semnalul, Viaţa noastră ş.a. Reintră şi în atenţia editorilor, oferind cititorilor Trei monologuri de Shalom Alehem (Tel Aviv, 1970) şi, în ciclul “Biblice”, tot la Tel Aviv, Psalmii, Profeţii (1976), Cântarea Cântărilor, Rut, Psalmi (1978) şi Vârsta psalmistului (1983).
Deşi a susţinut adesea că “Limba ţării e ebraica. În ea trebuie sa se
manifeste energiile originale”, transpunerile sale în limba română au
stârnit admiraţia confraţilor, care, prin Alexandru Mirodan, l-a definit
cel mai bine: “Clain păstrează şi cultivă magia limbajului de la
Moldova, cu pasiunea de colecţionar: cărţile lui alcătuiesc depozitul
limbii române din Israel.”Iar recunoaşterea nu a întârziat să apară, în
1977 primind prestigiosul Premiu “Sion”, acordat de Asociaţia
Scriitorilor israelieni de limba română, iar apoi Premiul Congresului
Mondial Evreiesc, pentru poemul Iavne. Nostalgia locurilor natale
(Târgule anost / Ce drag ne-ai fost / Şi ce sete ni-i / De vechi
prietenii; Dar Moineşti, / cu fluier duios îmi doineşti / din fragedă
copilărie / pierdută prin vreo bălărie / din râpa ce se prăvale /
trăgând şi trecutul la vale...) se regăseşte şi în traducerea romanului Ultima oră de Mihail Sebastian, dar mai ales în poemul Prin Moineşti spre Israel, care spune totul despre cel ce a furat curata limbă română cu sine, dându-i noi valenţe în ţara adoptivă."
Articolul este scris de Cornel Galben si face parte din cartea "Personalitati moinestene".
